La numai două săptămâni după ce am publicat prima carte — Răstignit între Cruci, volumul I — a sunat telefonul și, de la celălalt capăt al „firului”, o voce entuziasmată, imediat recognoscibilă, mi-a strigat:
— Ce mi-ai făcut, ciocoflendere? Nu am dormit un minut azi-noapte! Este minunată cartea! Simt calul între picioare când citesc! Am fost acolo, cu Vlad Țepeș și cavalerii săi! Am trezit-o și pe nevastă-mea să-i citesc! M-ai nenorocit!
De parcă vocea nu ar fi fost de-ajuns, sintagma „ciocoflendere” m-a făcut să-mi dau seama imediat că cineva se dădea drept Florin Piersic. Dumnealui nu avea cum să fie! Îmi venea greu să cred. Dar a continuat:
— Și ce-mi place că ai pus documente adevărate la început de capitol! Mă, exact de cartea asta aveam nevoie! Când apare volumul II?
— Ok! Îți iese superb imitația, dar acum zi-mi cine ești! — ce altceva aș fi putut să-i răspund? Eram sigur că este o farsă!
— Analfabetule! Nu știi cine-i Mărgelatu? Eu sunt, mă, amețitule! Nen-tu Florin!
— Ăăăăăăăă…
— Fii atent aici! Că văd că nu mă crezi! Închide telefonul și sună-mă peste trei zile! Să fii sănătos! Mare talent ți-a dat Dumnezeu! Să mai scrii! Ești bun! Mă, ai înțeles? Să mă suni peste trei zile!
Și a închis!
Deci a fost o farsă?! Ce om normal încheie așa o conversație? Dar nu era un om normal! Deloc! Era chiar domnul Florin Piersic!
Iar „sună-mă peste trei zile!” s-a dovedit a avea tot sensul din lume. A doua zi mi-a sosit o scrisoare de la dumnealui, pe care o am și astăzi înrămată lângă biroul la care scriu. Este la fel de caldă și de frumoasă ca sufletul dumnealui! Trecuse în ea și numărul de telefon.
Așa că l-am sunat și, de atunci, am povestit de multe ori la telefon și, câteodată, chiar live.
Cu dumnealui nu am avut șansa să colaborez concret la niciun proiect. Aveam unul planificat, care l-ar fi implicat, bineînțeles, și pe marele său prieten, domnul Szobi Cseh, și care ar fi trebuit să fie regizat de domnul Sergiu Nicolaescu. Din păcate, problemele de sănătate ale marelui regizor au făcut ca acest proiect să nu se mai întâmple.
Nu am colaborat, dar am simțit, datorită acestei minunate întâlniri, petrecute atât de curând după publicarea cărții, că suntem pe un drum bun.
Vă mulțumesc, domnule Florin Piersic!